Asumarea greșelilor

Posted: 11/02/2012 in Știri mioritice
Etichete:, , , , , , , , , , , ,

Am devenit specialiști în a ne justifica greșelile, a le pasa înspre alții care, la rândul lor, au ei grijă să le justifice la fel de inteligent ca și noi. Ultimul exemplu, cel mai recent și încă de actualitate, este această iarnă , cu viscol, ger, sate izolate, trenuri întârziate, mașini blocate, și ….nici un vinovat. Ba, greșesc, este unul, dar nu sunt eu acela. Doamna, fostă ministru a transporturilor, a găsit vinovatul: avertizarea meteo nu a fost făcută din timp, și astfel nu a putut a face nimic mai bun decât au făcut, totul a fost fără preaviz. Probabil se aștepta un preaviz de 45 zile sau măcar 15, în care să se specifice și ce măsuritrebuiesc luate și de către cine.  Oare de ce nu ne mai surprind astfel de declarații? Oare de ce nu are nimeni demnitatea de a spune ” imi cer scuze pentru că nu am acționat rapid și nu am luat măsurile care trebuiau luate”. Si ce e și mai de mirare, e că, deși, trăim într-o țară ca România, unde nimeni nu e condamnat pentru greșelile făcute, nici măcar în acest context nu are nimeni curajul să recunoască. Dar aici nu e vorba doar despre anumite persoane cu răspundere, e vorba despre noi ca și specie umană, în general. Când l-ai auzit ultima dată pe fiul tău spunandu-ți: ” recunosc că am greșit”. Ori pe coleg, subaltern sau șef, zicând cuvintele magice ” nu am luat decizia bună, admit acest fapt”? Și exemplele pot continua. Să fie oare teama de a recunoaște o greșeală, un eșec, așa de mare încât să nu ne lase să fim corecți și să ne asumăm vina? Nu cred ca e vorba de minciună aici, e mai mult decît atât, e acoperirea unui lucru care știam cum trebuie făcut, dar nu l-am făcut ca atare. E o greșeala din știință, în cele mai multe cazuri, nu din neștiință.

Așa cum prima ”ascundere a mizeriei sub covor” e cea mai grea, tot așa și prima recunoaștere a vinovăției va fi cel mai greu de făcut. ”Dar ce o să zică ceilalți despre mine?”. O să spună că suntem oameni demni dar imperfecți, care nu știm toate lucrurile dar știm când am greșit, care vrem să facem treabă dar mai călcăm și strâmb. Mai bine să fii admirat pentru curajul de a recunoaște greșeala făcută, decât huiduit pentru șiretlicul de a masca vina!

Anunțuri
Comentarii
  1. ACIDUZZU spune:

    Marius,
    Dupa cum bine stii, „transferul de vinovatie” isi are obarsia in Eden ! (Genesa 3:9-14). Dupa ce „inculpatul” principal, in loc sa-si recunosaca acea vinovatie primordiala, o transfera cu usurinta spre partener, creind astfel primul lant al slabiciunilor…acestui transfer ce se perpetueaza pana in ziua de astazi ! Doar impactul cu Jertfa lui Hristos, printr-o pocainta sincera si adanca, printr-o recunoastere in totalitate a vinovatiei personale, pune capat transferului de vinovatie ! „Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva Ta ! Nu mai sunt vrednic…”
    In rest, ramane doar un…perpetuum mobile al transferului de vinovatie similar celui invocat ca…”mostenire dezastruoasa !”

    • Marius Bota spune:

      Pentru mine gravitatea e ca, majoritatea din cei care ”paseaza pisica” în gradina altuia, chiar se cred nevinovati, sunt asa indoctrinati cu ale lor , incat li se pare totul corect la ei, si doar la altii poate fi greseala

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s