Sanatosi tun!?

Posted: 28/01/2012 in Întâmplări adevărate
Etichete:, , , , , , , , , ,

Ne cadorisim unii pe altii, fie din curtoazie, fie din obligatie, fie din sinceritate, cu tot felul de atribute , care de care mai umane ; „‘om de treaba”, ”baiat bun”, ”esti o doamna”’, ”esti un gentleman”. Toate acestea, pentru ca, la un moment dat, cineva consideram ca s-a purtat frumos cu noi, ne-a intins o mana si ne-a ajutat!

Episodul de astazi , ne duce cu gandul la cei care si pe care , la prima vedere, nu ii cosideram gentlemani in infatisare ci mai degraba „napastuiti si pedepsiti de soarta sau de D-zeu”.

Anul 1976,, undeva in statul Washington, s-au desfasurat jocurile „‘ Special Olympics”‘, cea mai de anvergura competitie mondiala, la care participa copii si adulti cu disabilitati intelectuale. Cursa de alergare, ca in orice competitie atletica, era asteptata cu cea mai mare nerabdare, atat de catre concurenti cat si de catre spectatori. La start, concurenti care timp de doi ani s-au pregatit pentru acest concurs, pentru a da ce e cel mai bun in ei. Crainicul anunta pregatirea pentru alergare, iar pistolul de tragere da startul. Un pas, doi pasi, toti concurentii pornesc spre linia de sosire, spre un vis, ca vor deveni faimosi in lumea sportului. Cei mai bine pregatiti, alearga spre nazuinta lor de a fi campioni si incununati. Ceilalti, mai slab pregatiti, alearga pentru a termina cursa, pentru a pasi peste linia de sosire. Dar… cineva cade, se prabuseste impiedicat pe pista; se aude zumzetul trbunei, murmurul care pentru cei din frunte inseamna emotii crescute, dar pentru cel cazut inseamna esecul inevitabil. Doi sau trei dintre concurenti, cu privirea spre finis si cu urechea la rumoarea tribunei, aleg sa se opreasca din alergarea spre visul lor, aleg mai degraba sa ajute pe cel cu visul naruit si  cazut la pamant. Se intorc inspre cel cazut  si lovit, il ridica, il iau pe umeri si incep sa alerge impreuna cu el, spre linia de sosire. Alergarea se transforma in taras, dar rumoarea tribunei se transforma in aplauze. Visul naruit devine minune si cei „saraci cu duhul” devin „‘olimpici speciali”. In aplauzele celor din tribune, toti ridicati in picioare, un grup de  persoane, luate pe dupa cap unul de celalalt, trec impreuna linia de sosire. Nu au castigat aur, dar au castigat respect, nu au fost primii, dar au fost exemplu, nu si-au indeplinit visul, dar si-au implinit menirea. Au fost OAMENI!

In fata unor astfel de gesturi, ne ridicam in picioare smeriti si profund tacuti. ” Oare am luat pe bune examenul intelectual si psihologic?”‘

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s