Trecatori prin lume

Posted: 24/01/2012 in Poezie
Etichete:, , , , , , , , , , , ,

Eram copil, trecea zapada,
Eu cu tristete-o petreceam,
Mi se parea ca iarna trece,
Mi se parea, dar eu treceam.

Eram crescut, treceau cocorii,
Priveam la ei pana-i pierdeam,
Mi se parea ca vara trece,
Mi se parea, dar eu treceam.

Eram gandind pe malul apei,
Cu unda ei la pas mergeam,
Mi se parea ca apa trece,
Mi se parea, dar eu treceam.

Priveam ades cum zboara norii,
Si frunzele zburand priveam,
Mi se parea ca ele zboara,
Mi se parea, dar eu zburam.

Eram mahnit cum bate ceasul
De graba lui umbrit oftam,
Mi se parea ca vremea trece,
MI se parea, dar eu treaceam.

Mi se parea candva ca altii
Crezand se-nseala, si-i plangeam,
Mi se parea ca-s ei pierdutii,
Mi se parea, dar eu eram.

Azi vad cu-amar, Isus, tot harul
Ce l-am pierdut cand n-ascultam,
Mi se parea ca-l am de-apururi,
Mi se parea, dar nu-l mai am.

Despre autor: Traian Dorz, preot si detinut politic ( mai multe pe Wikipedia)

Anunțuri
Comentarii
  1. ACIDUZZU spune:

    Draga frate Marius,
    Cu deosebita condescendenta fata de de Traian Dorz, impletita cu o cuvenita doza de smerenie fata de mine, ingaduie-mi sa postez pe blogul tau o poezie (aproape) pe aceeasi tema:

    SIC TRANSIT TEMPO…
    Psalmul 90:1-1-12

    …Strângem timpul în cămară,
    Sechestrăm vremea-n obroc;
    N-o lăsăm să treacă iară…
    Timpul, vrem să stea pe loc !

    Depănăm pe un mosor,
    Zile după zile-n şir ;
    Toarcem timpul din fuior
    Intr-un trist şi putred fir…

    În chilia rece, veche,
    Înlănţuim prezentul, strâns ;
    C-o dorinţă nepereche
    Şi înnăbuşită-n plâns…

    Ne dorim s-avem din lume
    Tot belşugu-n spicul copt ;
    Şi-n căuşul spartei hume
    Adunăm doar…praf răscopt !

    Fără veste, înspre stele,
    Se prefiră-n nesimţire,
    Strecurat printre zăbrele
    Timpul,dulce amintire…

    Lasă-n urmă-un gol imens
    Timpul, evadat de-acum ;
    Ard păreri de rău, intens,
    Cu visări făcute scrum…

    Din celula strâmtă, rece,
    Slab răzbate un suspin ;
    Anul vine, anul trece,
    Urmând drumul spre senin…

    Se aude-un spart ecou
    Chiar acuma, în chilie ;
    După anul vechi (din nou)
    Cum că-l vrem să reînvie…

    Cu simţiri trăite-n plin,
    Cu realităţi solide ;
    Ancorate în divin,
    Lepădând pofte sordide…

    Lepădând zăbrele crude
    Ce întemniţează duh ;
    O cântare se aude,
    Nouă, sfântâ, prin văzduh

    Care proslăveşte sfânt
    Doar pe Domnul Savaot ;
    Cu-un nepângărit cuvânt,
    Duh şi suflet, trupul tot…

    Acum la-nceput de an
    Invocăm Dumnezeirea
    Să sfinţească-n noi elan
    De-a trăi neprihănirea !

    Să ne ‘libereze prinsul
    Temniţei, purtate-n noi ;
    Să trăim cu necuprinsul
    Dor de viaţa de apoi !

    Azi, la ceasul de bilanţ
    Cercetăm…anul trecut…
    Şi-l eliberăm din lanţ
    Mulţumind că l-am avut…

    An de Har şi Îndurare,
    An de-ndemn la priveghere;
    An Sabatic de iertare,
    L-am trăit cum Domnul cere…

    Încolţind din dosul frunţii
    Gândul de nemărginire;
    Îndrăznind din capul „Punţii”
    Să păşim sprea Lui Iubire !

    Strecurând printre zăbrele
    Trup şi suflet, anul tot ;
    Duh îmbrăţişat de stele
    Şi de Domnul Savaot !

    Iar sus, pe-n Răboj de soare
    Domnul, încrusteaz-un an ;
    Din viata trecătoare
    Care n-a trecut în van…

    E un an de…”nota zece”,
    E un an de îndurare ;
    Pe care nu îl vrem a-l trece
    Fără pocăinţă mare !

    Să-ncălzim chilia rece
    Cu a dragostei căldură ;
    Ca-i un an de nota zece,
    De iubire, nu de ură !

    Zăbrelitele ferestre
    Să le ţinem larg, deschis ;
    Spre a părtăşiei „zestre”
    Cu Isus, ce ne-a promis

    Că va fi cu noi în veci,
    Dacă vom umbla cu El ;
    Neînchişi în chilii reci,
    Ci-n al părtăşiei zel !

    Fraţi cu fraţi să se iubească,
    Anul petrecând iubind ;
    Nicicând să nu obosească,
    În iubire propăşind !

    Anul Nou e-o renovare
    Dar nu în chilia rece ;
    Ci-ntr-o Sfântă Adunare
    În iubire, se petrece !

    Anul vechi, s-a dus de-acum…
    Şi-a rămas doar amintire ;
    Suntem la-nceput de drum,
    Să-l începem cu IUBIRE !

    ACIDUZZU (deocamdata), 01.01.2011

  2. Marius Bota spune:

    Timpul, cel mai pretios cadou si atat de usor irosit de majoritatea dintre noi. Putem scrie versuri, sa facem conferinte despre scurgerea lui, dar orice am face tot nu putem sa-l impiedicam a trece!

  3. ACIDUZZU spune:

    PS. Timpul trece, inevitabil, chiar in timpul in care iti scrii versurile…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s