Ca despre cei care locuiesc in zona Olteniei, se spune ca sunt oameni mandri, nu e nimic nou. Ca intiparit in ei, este acel spirit de luptator, acea dorinta de a fi in frunte, de a fi sef, iarasi cam stim cu totii. Ceea ce insa nu stim sau nu vrem sa recunoastem, e ca fiecare, din acest punct de vedere, suntem putin sau mai mult olteni. Avem in noi, majoritatea, acea dorinta de a fi sefi, de a conduce si a avea ultimul cuvant. Exista orgoliul oltenesc, care probabil ar trebui sa fie facut ” brand”, sa fie recunoscut pe plan national si international; si acest orgoliu este dezvoltat in fiecare din noi, in masura in care permitem noi.
Problema e cum e cu acest orgoliu, dar mai ales e cu orgoliul care apare atunci cand nu suntem acceptati ca si sefi. Atunci dam dovada adevarata a marimii sau micimii noastre. Asa ca ori suntem sefi, ori ca am vrea sa fim dar nu ajungem, in fata noastra stau examenele de maturitate si intelepciune pe care trebuie sa le dam din aceste posturi. Sefia sau lipsa sefiei, atunci cand ne-am dorit-o dar nu o avem, spune multe despre noi ca si oameni, daca suntem ori ba, OAMENI.
P.S
Nu din mandrie am scris fara diacritice, ci din lipsa tastaturii romanesti!!
Chestiunea abordata de tine ma face sa-mi reamintesc de o veche frustrare a mea. Legata de sefie, bineinteles. Mi-am dorit sa fiu un sef autoritar si temut. Acasa, desigur. Nu stiu de ce, nu-mi iese! Oare pentru ca am ramas singurul barbat in familie si-n juru-mi doar gen feminin?
banc:
La interviu:
- Sunteti casatorit?
- Nu.
- Ne pare rau, noi avem nevoie de persoane care sunt obisnuite sa se subordoneze…
P.S.: o fi vreo legatura intre acest banc si frustrarea mea?
Fii barbata, Nicule!!
Când aud de treaba asta, vrând-nevrând mă gândesc la armată (chestia aia care se făcea pe vremuri şi acum nu se mai face…
). Am dat acolo peste un tip care mi-a făcut multe zile negre. Dar nu era oltean. Câteodată sunt nedreptăţiţi, pentru că multe din “obiceiurile” lor sunt regăsite şi la reprezentanţi ai altor regiuni. Ştii…, treaba cu uscăturile din pădure… 
Uscaturile sunt si in Ardeal, si in Moldova si peste tot, ca peste tot sunt paduri!!))
Nu cred ca orgoliul si mandria sunt specifice doar oltenilor.
Nici vorba de ceva specific oltenesc, ci doar folclorul remarca asta. Multumesc de prezenta, Sonia!
uf, scapai ca prin urechilii acului: sunt nascuta la Bacau din parinti argeseni, get-beget!
Btw, toate natiile si popoarele au orgoliosii lor…
Buna seara, un mesaj ontopic
articolul a fost propus pentru dezbaterea Blogstorming-14, pe MWB!
http://www.mostwantedblog.org/2012/06/28/blogstorming-14/
Multumesc frumos, d-le Liviu!
[...] Marius Bota scrie despre olteanul din noi. Aunt in mare de acord cu opinia [...]
“suntem olteni adica suntem munti”
)
[...] Olteanul din Noi, autor -Marius Bota, pe blogul Marius Bota, publicat pe 25 iunie; [...]